Aspiratia către Perfectiune e Înscrisa în Genele Noastre ca un Program Divin

Interviu cu Shihan Dan Corneliu Ionescu

Presedinte al Federatiei Române de Aikido înca de la înfiintare, Shihan Dan Corneliu Ionescu practica Aikido din 1977

.

Este fondatorul Federatiei Române de Arte Martiale si pâna în 2000 a fost Presedintele Federatiei Române de Arte Martiale. 

Este Presedintele Confederatiei Europeenne d’Aikido si are cel mai mare grad în Aikido din România (centura neagra 9 Dan). 

Dan Corneliu Ionescu este expert international al Federatiei Traditionale Franceze de Aikido si membru de onoare al Societatii Internationale Budo Zazen.

Împreuna cu Serban Derlogea a scris în 1990 prima sa carte, „AIKIDO, CALEA ARMONIEI”. Din 2003 pâna în 2006, a scris cele 5 volume ale „Enciclopediei de Aikido”, si „AIKIDO 1,2,3”.

În prezent, clubul Dan Aikido, condus de Shihan Dan Ionescu, Shihan Andra Vasilescu si Sensei Paul Mocanu, ofera cursuri de Aikido pentru adulti si copii la sediul Federatiei Române de Aikido, pe strada Valea Oltului, numarul 31-35, sector 6, Bucuresti.

Shihan Dan Corneliu Ionescu, demonstratie tehnici de Jo. Uke - Sensei Bogdan Fratila

Este Aikido eficient?

Shihan Ionescu: Am observat ca oamenii prefera sa vorbeasca si sa viseze la lucruri, în loc sa încerce sa le faca. Multi nu au rabdare si spera ca instructorul sa le spuna secretul prin care sa devina eficienti în 24 de ore.

Aikido e o arta martiala, adica o suma de tehnici ce au drept scop controlul unuia sau mai multor agresori. Din acest punct de vedere putem discuta despre eficienta ca fiind frecventa atingerii scopului mentionat, fara pierderi semnificative.

În plan spiritual, Aikido îsi propune controlul si armonizarea cu fortele contrare, antagoniste, de orice fel. Daca nu exista astfel de forte, nu este nevoie de Aikido. Deci, putem spune ca învatarea Aikido-ului presupune existenta simultana a unui atac si a unei tehnici de control si stingere a atacului.

Atacul si apararea sunt elemente ale aceleiasi ecuatii. Ecuatia este valabila pentru orice arta martiala si pentru orice metoda de lupta, japoneza sau nu. Aceste doua elemente, atacul si apararea sunt complementare si de neseparat, la fel ca Ying si Yang. Daca nu exista atac, nu exista aparare, iar daca atacul este simulat sau simbolic, apararea va fi la fel.

Pe de alta parte stim din experienta ca realitatea este imposibil de reprodus în conditii de antrenament controlat si pentru acest motiv învatam sa ne antrenam în dojo, folosind scheme ale realitatii.

Talentul instructorului consta în a grada antrenamentul de la simplu si facil la complex si foarte dificil, pe masura experientei si întelegerii practicantilor. El va trebui sa ofere mereu „surprize” elevilor sai, pentru ca si viata face acelasi lucru. În final, practicantul va trebui sa dobândeasca întelegerea „controlului”, ceea ce este mult mai mult decât metodele de control.

Aikido este o arta martiala cu un puternic suport filosofic. El poate fi eficient sau nu, ca orice alta arta martiala, în masura în care practicantul întelege rolul si esenta sa si se dedica sincer acestui lucru. Pentru început asta depinde de instructor, iar cu timpul, depinde doar de practicant.

Cum se poate învata armonia folosind o arta martiala?

Shihan Ionescu: Cu totii suntem de acord ca este usor sa te armonizezi cu cineva cu care te potrivesti, te simpatizezi sau ai aceleasi idealuri, pasiuni, preocupari, etc... Dar este foarte greu sau de cele mai multe ori imposibil sa te armonizezi, sa traiesti în armonie cu un agresor care te-ar vrea mort. Acesta este motivul principal pentru care a fost aleasa calea armonizarii prin tehnici de lupta, în ideea ca, daca în timpul unei lupte, atunci când viata îti este amenintata, esti în stare sa folosesti principiile Aikido-ului pentru a te proteja pe tine dar si pe adversarul tau, înseamna ca detii secretul armonizarii cu aceasta forta contrara. Sigur ca ai putea sa spui ca este suficient sa moara doar adversarul tau si, daca tu ramâi în viata, totul este în regula. Privit însa din perspectiva adversarului tau, ar fi suficient sa mori doar tu. Care este adevarul? În orice situatie cineva ar putea muri si se va pierde o viata. Pe de alta parte, toate vietile au rostul lor.

Cum s-ar putea învata oare o astfel de tehnica de armonizare care sa ma protejeze fara sa urmareasca distrugerea cu orice chip a celor ce ma ataca? Era nevoie de o metoda buna pentru orice persoana, indiferent ca era slaba sau puternica, culta sau naiva, bogata sau saraca, femeie sau barbat, matur sau tânar, pe întelesul tuturor.

Deoarece Morihei Ueshiba, fondatorul Aikido-ului, traia într-un loc si într-un timp în care lupta era o îndeletnicire onorabila, el nu putea gasi ceva mai potrivit pentru a pune la punct o metoda de a-i învata pe oameni tehnica si arta armonizarii.

Shihan Dan Corneliu Ionescu, demonstratie tehnici de bokken. Uke - Sensei Andra Negulescu

De ce ar trebui sa-l protejez pe cel care ma ataca?

Shihan Ionescu: Este o întrebare buna, raspunsul este mai complicat. Japonezii opereaza cu alte marimi decât europenii. Cultura japoneza nu este explicativa si nu opereaza cu logica referitoare la cauza-efect. Senzatiile, simbolurile, absurdul si misticul se împletesc strâns, sugerând idei, adevaruri sau principii, de multe ori greu de înteles pentru o minte carteziana.

Daca vrei sa-i întelegi pe japonezi trebuie sa ai extrem de multa rabdare. Principiile Aikido-ului nu sunt o noutate. Ele se regasesc, în mai mare sau mai mica masura, în toate artele martiale japoneze, dar si în alte domenii ale culturii, cum ar fi arta ceaiului, teatrul, caligrafia, etc... mai mult, ele pot fi recunoscute, sub o forma sau alta, în toate culturile, inclusiv în cea crestina. 

Sunt convins ca multi crestini s-au întrebat nedumeriti ce rost are sa întorci si celalalt obraz? Sau de ce ar fi asa de fericiti cei saraci cu duhul? Asta se întâmpla pentru ca oamenii au tendinta sa dea cuvintelor sensul cel mai convenabil.

Aikijutsu, de exemplu, opereaza cu absolut toate principiile Aikido-ului, diferenta fiind scopul. În Aikijutsu scopul este uciderea adversarului, iar în Aikido controlul si, pe cât posibil, protejarea acestuia.

Cred ca principiile Aikido-ului sunt partea luminoasa, umana a artelor martiale, asa cum o sabie poate ucide sau poate apara viata cuiva. 

Se spune ca Aikido-ul din România este influențat de experienta dumneavoastra personala. Este adevarat?

Shihan Ionescu: Nu stiu daca lucrul acesta este de bine sau de rau. Este drept ca experienta mea în Aikido este diferita de a altora si, poate ca pentru asta, Aikido-ul meu este uneori diferit. Exista câteva motive. Am fost putina vreme elevul cuiva, pentru ca am fost nevoit sa fiu instructorul altora.

Pentru ca nu aveam pe cine sa întreb sau sa-mi arate „cum se face”, am fost obligat sa ma descurc singur. Mi-a folosit mult experienta anterioara de sportiv. Am practicat Ju-Jitsu, gimnastica, rugby, parasutism si echitatie.

Au fost perioade în care faceam 12-15 antrenamente pe saptamâna, faceam Aikido în parc, în cladiri parasite, fara saltele, în tramvai, în vizita de Craciun sau în timp ce lucram la calculator. Când spun ca faceam Aikido, asta înseamna ca, pe lânga antrenamentele curente, ma gândeam tot timpul la procedee, atacuri, solutii noi si eschive. Ani buni am avut la dispozitie doar o carte de doi bani si câtiva metri de film de 16mm. Am pierdut mult timp, dar cred ca aceste cautari au fixat foarte bine lucrurile de baza, ce are si ce nu are sens si executia eficienta a procedeelor.

Cred însa ca rolul cel mai important l-au avut elevii mei, care m-au obligat sa cercetez, sa inventez, sa-i conving si sa-i uluiesc.

Shihan Dan Corneliu Ionescu, demonstratie tehnici de Tanto. Uke - Sensei Ciprian Budes

De ce mai faceți Aikido daca aveti 9 Dan?

Shihan Ionescu: Întrebarea care trebuie pusa este de ce fac Aikido si la ce ma astept?

La prima parte a întrebarii oamenii au diverse raspunsuri: pentru a învata tehnica armonizarii, pentru ca este o arta martiala non-violenta, ca sa fie pace în lume, ca sa ma pot apara, ca sa slabesc, pentru ca da bine si asa mai departe.

Chiar daca aceste raspunsuri nu sunt în totalitate reale si exacte, ele se exprima în valori cunoscute noua. Problema apare atunci când trebuie sa raspunzi la a doua parte a întrebarii: la ce ma astept?

Pentru ca este dificil sa definim exact aspiratiile oamenilor, raspunsul va fi extrem de vag. Ar trebui sa întelegem ca oamenii fac un lucru sau altul, nu pentru ca ar avea întotdeauna o justificare concreta sau o aspiratie clara, ci pentru ca natura umana cauta, în felul ei, o anume perfectiune. Acesta aspiratie catre perfectiune este înscrisa în genele noastre ca un program divin si ne simtim obligati, mai mult sau mai putin, sa-l respectam. Sigur ca perfectiunea are imagini diferite pentru fiecare dintre noi, dar asta nu contrazice ideea.

Constienti sau nu de aceste lucruri, oamenii întreprind actiuni, de multe ori absurde pentru cei din jur, dar care justifica aceasta aspiratie catre perfectiune.

Trebuie sa-ti mai spun ca fiecare dintre noi crede cu convingere ca este „ales” si ca are un anume rol în lume si poate chiar este adevarat.

Shihan Dan Corneliu Ionescu, Gabriela Fratila, Tiberiu Aluas, Andra Negulescu, Ionel Rapotan, Andra Vasilescu, Ciprian Budes, Rares Bârsan, Florina Raduca, Alexandra Lemnaru,

Daniel Brânza, Claudiu Bleont